Sămânța bună

De fiecare dată când Cristian și Ana o vizitau pe vecina lor, îi dăruiau și o broșură de evanghelizare. Imediat ce ei plecau, aceasta însă ajungea în coșul de hârtii. Nimeni din casa ei nu voia să știe nimic despre Dumnezeu.

Dar femeia care făcea curățenie în fiecare săptămână în acea casă a descoperit broșurile în coșul de hârtii, le-a luat și le-a citit. Dumnezeu i-a atins inima și ea a primit cuvântul adevărului. Femeia a crezut în harul salvator al lui Dumnezeu și și-a predat viața Mântuitorului Isus Hristos. Astfel, evanghelia a ajuns printr-un ocol la această femeie și a salvat-o de la pierzarea veșnică.

Dumnezeu îi invită pe toți oamenii: „Priviți la Mine și veți fi mântuiți“ (Isaia 45.22), pentru că Isus Hristos a murit pentru toți. Sunt mulți care resping invitația Lui și puțini care o acceptă. Astfel, omenirea se împarte în două grupe: unii nu cred în Dumnezeu și merg cu povara vinei lor în pierzarea veșnică, iar alții cred în Domnul Isus, au iertarea păcatelor lor și se află pe drumul către cer.

Dumnezeu spune în Isaia 55.11: „Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut și va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. Să împrăștiem cu sârguință și mai departe sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și să credem că Dumnezeu o va face să rodească!

„Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11.6).