Sămânța bună
Putere în brațul Domnului și compasiune în inima Lui
El [Isus] … i-a vindecat pe toți cei care erau bolnavi, ca să se împlinească ce fusese spus prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre“.
Matei 8.16,17
Când Domnul Isus Își făcea slujba în mijlocul poporului Israel, la fiecare pas întâlnea urmările păcatului – veneau la El mulțimi de oameni bolnavi și suferinzi, iar El îi vindeca pe toți!
Niciodată însă nu Și-a folosit puterea pentru vindecare fără ca inima Lui să nu simtă suferința provocată de boală. Citatul din Isaia ne arată că El simțea durerea celor suferinzi și purta necazul urmărilor păcatului.
Au adus la El un surd care nu putea vorbi bine. Mântuitorul „a suspinat“, pentru că simțea întreaga nenorocire prin care trecea acel om; apoi l-a vindecat cu un cuvânt (Marcu 7.32-35).
La mormântul lui Lazăr, Isus le-a dovedit surorilor compasiunea Lui prin lacrimile pe care le-a vărsat. El simțea profund durerea pe care moartea a adus-o în acea familie. Puțin mai târziu, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“ (Ioan 11.43); și mortul a înviat și a ieșit din mormânt.
El a purtat suferințele oamenilor în timpul vieții Lui! Aceasta face referire la urmările păcatului, cum sunt boala și neputința trupească. Dar la cruce, în cele trei ore de întuneric, El a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2.24). Acolo, El a suferit în locul nostru și pentru noi pedeapsa divină pentru tot răul pe care l-am făcut.