Sămânța bună

La muzeul zoologic din localitate, ciocănitoarea împăiată arată ca un exemplar viu. Capul ei stă înclinat ușor înainte, gata ca în clipa următoare să ciocănească scoarța cu ciocul ei puternic. Dar nu se întâmplă nimic. Pasărea rămâne nemișcată, în aceeași poziție an după an. Nu-i lipsește nicio pană, aripile, coada și ghearele îi sunt intacte și totuși de ce rămâne în neclintirea ei? Pentru că, deși în exterior totul pare perfect, înăuntru nu se află nimic: nici inimă, nici sânge, nici viață! Numai material mort! Are doar forma unei ciocănitori.

Sunt oameni care se comportă de-a dreptul creștinește în anumite perioade din an. În astfel de ocazii participă la slujbele religioase, dau bani celor nevoiași, sunt amabili cu oricine, păstrează valorile creștine. Credința creștină este însă la ei doar o formă exterioară. Sub forma religioasă nu pulsează viața divină.

Și în timpul Domnului Isus au fost asemenea oameni. Mântuitorul i-a spus unuia dintre aceștia: „Trebuie să fiți născuți din nou“ (Ioan 3.7). Omul are nevoie de o viață nouă, pentru ca interiorul său să fie în armonie cu Dumnezeu și să-I fie Lui pe plac. Dumnezeu vrea să facă această naștere din nou în fiecare om care crede în Fiul Său Isus Hristos, în Cel care a murit la cruce pentru oamenii pierduți, și astfel, acela primește viață veșnică. „Dar tuturor celor … ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți … din Dumnezeu“ (Ioan 1.12,13)

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața“ (1 Ioan 5.12).