Sămânța bună

Într-o dimineață, mă deplasam cu mașina către casă. Era în zori și eram foarte obosit. În loc să opresc într-o parcare și să mă odihnesc puțin, mi-am continuat drumul. Nu peste mult timp am ațipit la volan, iar mașina a ieșit de pe carosabil cu o viteză destul de mare, ajungând direct pe câmp. Din fericire, am ieșit de pe șosea exact acolo unde câmpul și drumul se aflau la același nivel. Am scăpat cu viață, ieșind din mașină fără nicio zgârietură. Însă nu m-am gândit nicio clipă că ar fi cazul să-mi schimb gândirea și atitudinea față de Dumnezeu. Vedeam totul ca pe o simplă întâmplare din care am scăpat cu bine.

Dumnezeu îi vorbește însă fiecărui om în parte. După un timp de la accidentul rutier am suferit un accident vascular cerebral grav, în urma căruia n-am mai putut vorbi. Următorii doi ani i-am petrecut mai mult la recuperare. Această perioadă a însemnat pentru mine un timp prielnic să-mi analizez viața și astfel am conștientizat faptul că supraviețuirea mea din accidentul vascular cerebral, precum și celelalte experiențe limită erau de fapt „invitațiile“ lui Dumnezeu de a-mi preda viața în mâinile Mântuitorului Isus Hristos. Acele săptămâni de ședere pe pat au contribuit semnificativ la schimbarea mea, astfel că eu am părăsit cu totul viața de creștin de nume.

Întâmplările din viață nu sunt altceva decât „invitațiile“ lui Dumnezeu de a ne schimba gândirea și atitudinea față de El și de a veni cu starea noastră rea la Mântuitorul, pentru a primi iertare.