Sămânța bună
Costa Concordia
El [Isus Hristos] le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“. Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
Matei 8.26
La aproape 100 de ani de la cea mai cunoscută tragedie maritimă, scufundarea Titanicului, un alt accident de proporții avea să aibă loc pe 13 ianuarie 2012. În apropiere de insula italiană Giglio, cea mai puternică navă de croazieră, Costa Concordia, cu 4.229 de persoane la bord, s-a ciocnit de stânci. Căpitanul vasului s-a apropiat prea mult de țărm, iar nava s-a lovit de stâncile care i-au sfâșiat bordajul (învelișul exterior al scheletului ei), după care nava, inundată în mare parte, s-a înclinat la un unghi de 65 de grade. Majoritatea pasagerilor au fost evacuați, dar au existat și decese.
În următoarele săptămâni, căpitanul Concordiei a fost considerat cel mai antipatic om din Italia, nu doar pentru că a dus nava pe un drum greșit, ci și pentru că a părăsit vaporul avariat cu mult înainte de finalizarea evacuării, în loc să conducă operațiunea de salvare.
Viața omenească este uneori asemănată cu o călătorie cu vaporul. Pe marea vieții sunt deseori furtuni. Cine este „Căpitanul“ vaporului nostru? Sau vrem să ne dirijăm singuri vaporul vieții? Urmăm rute dintre cele mai periculoase? Avem, într-adevăr, totul sub control?
Cine Îl ia pe Isus „Căpitan“ al vieții sale, adică Îl primește ca Domn și Mântuitor, acela are pace și siguranță în orice situație de criză și se îndreaptă către un port minunat: slava cerească.
Chiar de amenință furtuna, nimeni nu va fi răpus.
Barca e pe mână bună, o conduce chiar Isus. —E. D. Monod