Sămânța bună

Exploratorul și comerciantul italian Marco Polo (1254-1324) s-a întors în patria lui după ce a trăit timp de peste douăzeci de ani în Orient. Poveștile lui incredibile i-au determinat pe prietenii săi să creadă că și-a pierdut mințile. El le-a povestit că a ajuns într-un oraș plin cu argint și cu aur, că a văzut niște pietre negre care ardeau (ei nu cunoșteau cărbunele la acea vreme) și nuci de mărimea capului unui om (nici nuci de cocos nu mai văzuseră). Cei mai mulți dintre compatrioții săi râdeau ori de câte ori auzeau astfel de relatări. După mai mulți ani, când Marco Polo era pe moarte, un om devotat care veghea la căpătâiul lui l-a îndemnat să retracteze tot ce a povestit. Marco a refuzat și i-a spus: „Tot ce am spus este adevărat și nu am povestit nici pe jumătate din ceea ce am văzut!“.

În termeni similari, scriitorii Bibliei afirmă despre Domnul Isus Hristos că nu au putut prezenta, nici măcar pe jumătate, faptele din viața Sa. Evanghelistul Ioan a spus: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris“ (Ioan 21.25). Întreaga Biblie mărturisește despre acest Mântuitor glorios. Oricât de mult am spune despre Mântuitorul, tot mai rămâne infinit de mult de spus. Milioane de biografii nu ar reuși să acopere decât o mică parte din viața Sa.

Ceea ce găsim scris în Biblie despre Mântuitorul este însă suficient pentru a ne îndrepta privirile spre El și spre lucrarea Sa desăvârșită de pe cruce, prin care putem fi salvați.