Sămânța bună
De origine aleasă
Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 3.22,23; 5.8
La un dineu oficial, unul dintre invitați s-a prezentat vecinului său de masă, un creștin credincios, și i-a vorbit acestuia despre tatăl său, care era administrator de district, apoi i-a menționat acestuia neamul nobil al mamei sale și a vorbit despre cei doi frați ai săi, unul bancher și altul chirurg. „Eu nu am strămoși notabili“, a răspuns credinciosul. „Tatăl meu și mama mea erau grădinari la un stăpân bun. Dar, într-o zi, mama mea s-a lăsat sedusă la un furt în care tatăl meu a fost complice. Au fost dați afară și au suferit consecințele greșelii lor. Dar nu numai atât. Am avut doi frați, dintre care unul l-a omorât pe celălalt într-un acces de furie… Dar, spuneți-mi, nu cumva suntem rudă până la urmă?“
Adam și Eva, precum și fiii lor, Cain și Abel, menționați în primele pagini ale Bibliei, sunt strămoșii și rudele noastre. Natura noastră este determinată de linia descendenței noastre. Fiecare dintre noi poartă în sine păcatul. Astfel, toți oamenii păcătuiesc și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Deci toți oamenii vor avea parte de aceeași judecată a lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu este dragoste. El nu vrea să ne judece, El vrea să ne salveze – dacă vrem să-I apucăm mâna salvatoare.