Sămânța bună

Într-o iarnă grea, cu viscol năprasnic și cu nămeți greu de înfruntat, un tren își croia cu greu drumul. Într-un compartiment, o mamă strângea la piept un copilaș. Ea l-a rugat pe conductor să o anunțe unde este gara destinației ei, pentru a coborî. Acesta a asigurat-o că o va anunța și și-a continuat activitatea serviciului său. Un domn binevoitor din compartiment, auzind discuția, i-a spus femeii că el cunoaște foarte bine drumul, că știe stația, care ar fi prima după cea la care coboară el și că o poate informa el când va trebui să se pregătească. După un timp, trenul a oprit, domnul i-a spus femeii că el va coborî acolo, iar ea va trebui să se dea jos la următoarea oprire. Din nefericire, prima oprire a fost la un semnal de cale ferată în mijlocul câmpului, la care femeia a coborât cu copilul în brațe. Când a venit conductorul să anunțe stația, n-a avut pe cine informa, pentru că femeia coborâse mai devreme.

Întâmplarea ne arată cât de mare este pierderea când întâlnim astfel de „binevoitori“, care nu cunosc adevărul. Dacă în viața de toate zilele, astfel de oameni ne pot duce pe un drum greșit, cât de atenți trebuie să fim când este vorba despre mântuirea noastră! Învățăturile greșite ne întorc privirea de la Domnul Isus Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, spre oameni, locuri, obiceiuri, anulând esențialul.