Sămânța bună

Nu este plăcut să stai înaintea unei uși încuiate. Câteodată o ușă încuiată hotărăște între viață și moarte.

Așa s-a întâmplat în anul 1875 pe insula Borkum. Într-o noapte de decembrie, o furtună puternică a distrus un vapor care apoi s-a scufundat. Echipajul a încercat să se salveze prin înot, dar toți marinarii s-au înecat. Numai un băiat de 17 ani a ajuns la insulă. – Nimeni de pe insula Borkum nu observase naufragiul. Doar ulterior s-au văzut urmele băiatului în zăpada proaspăt căzută. Ajungând pe mal, băiatul s-a îndreptat spre casele înalte care străjuiau țărmul. A bătut la diferite uși, dar, deoarece dormitoarele se aflau pe partea cealaltă a caselor, nimeni nu l-a auzit. A încercat și la ușa mare a farului, dar și aceasta era încuiată. Fără putere și desigur înghețat de frig, s-a așezat pe treptele farului. Acolo a fost găsit în următoarea dimineață, dar mort.

Ce groaznic! „Salvat“ și totuși „pierdut“, pentru că ușile au rămas încuiate! Isus Hristos ne spune: „bateți și vi se va deschide!“ (Luca 11.9). Hristos nu lasă pe nimeni să stea înaintea ușilor încuiate!

Dar Biblia mai spune că Isus Însuși stă înaintea ușii inimii omului. Isus dorește să I se deschidă, să fie invitat și lăsat să intre. Cine Îl primește în inima și în viața lui are comuniune cu Însuși Fiul lui Dumnezeu.