Sămânța bună
Iulia credea că poate deveni creștină „în zece lecții“
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Ioan 1.12
Lena și Iulia sunt colege bune de școală. Iulia își dorește să devină o creștină credincioasă ca Lena. Îi pune multe întrebări și vrea să știe cât mai multe lucruri din Biblie. Într-o zi o însoțește pe prietena ei la adunare și încearcă să înțeleagă credința creștină. Totuși, lucrurile nu funcționează…
Iulia dorește să devină o creștină credincioasă cu mintea ei. Consideră că își poate însuși creștinismul „în zece lecții“. Inima și conștiința ei însă nu sunt deloc implicate. Ea nu simte o sete interioară. O lecție de chimie despre structura moleculei de apă poate să fie interesantă, dar, pentru a prețui și a savura un pahar cu apă, trebuie să-ți fie sete.
Nu poți deveni un adevărat creștin credincios cu mintea, ci este nevoie de o lucrare în inimă care să te schimbe din temelie. Nicodim, bărbat învățat, a venit la Isus cu toate cunoștințele lui religioase. Dar Domnul i-a arătat că îi trebuia altceva: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.5). Prin nașterea din nou, fiecare om, care recunoaște sentința lui Dumnezeu asupra vieții sale păcătoase, primește o natură nouă. Numai prin credința personală în Domnul Isus, omul poate deveni un copil al lui Dumnezeu.