Sămânța bună

„Stimați pasageri, în câteva minute vom face o escală neprogramată la Viena!“ În timp ce avionul cobora, s-a simțit o vibrație, apoi s-a făcut o liniște neobișnuită. Motoarele s-au oprit! Avionul a pierdut mai repede decât de obicei din altitudine. Când însoțitoarele de bord le-au cerut pasagerilor să ia poziția „brace“ (cu capul peste genunchi, protejat de mâini), toți au înțeles că va fi o aterizare forțată. Doar câteva secunde îi separa pe cei 142 de turiști de contactul cu solul și nimeni nu a știut dacă vor coborî vii din avion.

După aterizarea în bune condiții, pasagerii au fost întrebați la ce s-au gândit în acele momente. Unii au afirmat că le-au venit deodată în minte lucruri de mult uitate sau amânate, o anumită vinovăție față de cineva, dar mai ales vina lor față de Dumnezeu… Atunci s-au rugat sau și-au făcut promisiuni: „Dacă scap cu viață de aici, atunci…“.

Ați trecut prin astfel de situații limită? Ce s-a ales de toate intențiile voastre bune? Dumnezeu folosește de multe ori situații nefericite pentru a ne vorbi și așteaptă să ne respectăm promisiunile, chiar și pe acelea pe care niciun om nu le-a auzit când le-am rostit. Dumnezeu nu uită!

În relatarea de astăzi, toți au scăpat cu viață. Avionul nu s-a prăbușit; niciun incendiu, niciun fum, niciun fuselaj rupt… Dar oare câți au respectat ce I-au promis lui Dumnezeu în acele secunde amare?