Sămânța bună

Tabloul Furtuna de pe Marea Galileei (1633) al renumitului pictor olandez Rembrandt a fost furat (în 1990) împreună cu alte douăsprezece opere de artă din muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston și până astăzi este dat dispărut. În acest tablou (în valoare de milioane de dolari), Rembrandt evidențiază foarte bine două elemente: în stânga, o parte dintre ucenici se luptă cu apa care pătrunde în barcă, iar în dreapta, ceilalți ucenici Îl trezesc plini de teamă pe Învățătorul: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!“. O furtună pe Marea Galileei era caracterizată de trei lucruri: în primul rând, venea din senin, în al doilea rând, era atât de puternică, încât reprezenta o amenințare, și, în al treilea rând, nimeni nu știa cât timp va dura.

Am putea vedea aici o paralelă la viața noastră, în care apar astfel de furtuni: accidente, vești îngrozitoare, diagnostice necruțătoare. Ele vin subit în viața noastră și ne umplu de teamă. Ce facem atunci? Unii Îi reproșează lui Dumnezeu, la fel ca ucenicii: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“ (Marcu 4.38). Alții se luptă prin propriile forțe cu valurile năprasnice. Iar alții rămân nepăsători. Dar cine Îl are la cârma vieții pe Isus se bazează pe cuvintele Sale de neclintit, indiferent cât de puternic este vântul și cât durează furtuna: „Oile Mele ascultă glasul Meu; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu la va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28).