Sămânța bună

Pe paginile unei reviste era scrisă următoarea anecdotă: După ce medicul a încheiat controlul medical preventiv al unui domn în vârstă de 78 de ani, i-a recomandat pacientului său să revină după șase luni la un control. Bărbatul a dat gânditor din cap și a spus: „Doctore, cred că atunci nu voi mai fi aici“. — „Nu vorbiți așa!“, a răspuns medicul cu un zâmbet liniștitor. „Veți mai veni la noi mulți ani.“ Pacientul iritat a spus: „Am vrut să vă spun că soția mea și cu mine petrecem acea perioadă în Spania“.

Poate zâmbim la această confuzie, dar cuvintele pacientului m-au pus pe gânduri când le-am citit. Vom mai fi noi mâine, sau săptămâna viitoare, sau luna viitoare sau anul următor?

Bineînțeles că trebuie să ne facem anumite planuri pentru viitor. Dar să nu ne facem iluzii cu privire la siguranța vieții. Chiar mâine s-ar putea să nu mai fim. Apostolul Iacov compară viața noastră cu un abur care se arată pentru puțin și apoi dispare (Iacov 4.14,15).

Dumnezeu ne oferă în Isus Hristos iertarea păcatelor noastre. Ziua de mâine nu ne aparține, de aceea Biblia ne îndeamnă să rezolvăm astăzi relația noastră cu Dumnezeu. Capitulând în fața crucii, un suflet mântuit, însuflețit de această trăire noua, exclama: „Așa cum sunt, netrebnic mare, nebuna luptă încetez; Să mă primești, să-mi dai iertare, Isus, eu azi la Tine vin“.