Sămânța bună

Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani. Când S-a ridicat, o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege veneau spre El să-L prindă, conduși de Iuda care Îl trădase pentru treizeci de arginți.

Când mulțimea s-a apropiat, Petru a luat o sabie și i-a tăiat slujitorului marelui preot urechea. Pentru că dormise atunci când Domnul Se rugase, nu este de mirare că acum Petru dădea greș prin acțiunea lui agresivă. Domnul i-a poruncit să-și pună sabia în teacă: „Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“.

Întrebarea Domnului, „Gândești că nu pot“, înseamnă de fapt: „Eu pot!“. Putea să cheme în ajutor mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri. O legiune romană era constituită din 6.000 de soldați. Domnul vorbește așadar aici de peste 72.000 de îngeri, pe care i-ar fi putut chema imediat. În Vechiul Testament, un singur înger a omorât odată, într-o noapte, 185.000 de soldați.

În acel moment însă, Domnul nu a chemat în ajutor niciun înger, pentru că avea de dus la îndeplinire planul măreț al mântuirii noastre. Hotărât, cu ochii țintă, a mers doar pe acest drum, pentru că ne iubea foarte mult… Să-I aducem Domnului gloria și onoarea pe care le merită!

În adânca suferință / Ce-a lovit a Ta ființă, …
Îndurat-ai cu răbdare / Judecata grea și mare.
—P. Waltersbacher, 1985