Sămânța bună
„Fac tot ce pot“ – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (1)
Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.
Romani 3.28
„Sunteți mântuit?“, l-a întrebat odată un credincios pe partenerul său de afaceri. „Fac tot ce pot“, a răspuns acela. „Și eu“, a spus credinciosul, „dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit!“
Mulți oameni religioși sunt de părere că pot fi salvați prin fapte bune – prin realizările lor. Dintotdeauna, oamenii au încercat să-L mulțumească în felul lor pe Dumnezeu. În unele religii păgâne, oamenii au mers atât de departe, încât credeau că prin jertfirea propriilor copii pot „să împace divinitatea“.
Dumnezeu însă nu trebuie să fie împăcat cu noi, pentru că El nu este dușmanul omului, ci noi, oamenii, ne răzvrătim împotriva Lui. Dacă Dumnezeu intervine uneori dureros în viața unui om sau a unui întreg popor, El face aceasta pentru a ne trezi și a ne aminti de drepturile Sale. Ca Judecător drept, El trebuie să judece răul, dar niciodată nu este împotriva noastră.
Noi trebuie să ne împăcăm cu El! Aceasta se face numai printr-o schimbare profundă, care trebuie să aibă loc în noi, în inimile noastre!
Să ne recunoaștem păcatele înaintea lui Dumnezeu și, prin credința în Domnul Isus Hristos, Fiul Său, primim iertarea și pacea.