Sămânța bună

Deja în Antichitate a fost o mare provocare ridicarea și transportarea poverilor grele. Să ne gândim la piramidele din Egipt! Din Antichitatea romană sunt păstrate imagini cu macarale uriașe, de exemplu cea de pe așa-numitul Mausolée des Haterii care se păstrează în muzeul din Vatican. Această sculptură datează din secolul al doilea d.H. și pe marginea imaginii, în partea stângă, se înalță o macara care este antrenată de o roată mare. Macaraua dispunea de o tehnică sofisticată care, cu ajutorul scripeților, cuplajelor și al sforilor, putea să acționeze poveri grele.

Pe lângă poveri fizice există și poveri care apasă sufletul. Iar acestea sunt mult mai greu de gestionat. Singuri nu vom reuși. Și nicio „tehnică“ sofisticată, nici chiar din domeniul filosofiei sau din cel al religiei, nu ne poate ajuta să purtăm povara din suflet.

Ce bine însă că putem veni cu cea mai grea povară a vieții, cu păcatele noastre, la Isus Hristos! Cine își mărturisește cu sinceritate vina înaintea Lui primește iertare deplină. Hristos a purtat povara păcatelor noastre la cruce, pe Golgota. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să poarte singuri nici celelalte poveri ale vieții de zi cu zi, pentru că El îi ajută în fiecare zi să le poarte.

El știe ce ai, povara să-I dai,
Te poartă pe al Său braț tare.
—G. F. Fickert