Sămânța bună

Pe un râu vâslea un om. Deodată, barca lui s-a lăsat într-o parte și omul a căzut în apă. A început să dea din mâini și din picioare, dar se scufunda tot mai mult, pentru că nu știa să înoate. Oamenii au fugit într-acolo și i-au strigat: „Dă mai departe din mâini și din picioare! Nu te lăsa, altfel te îneci“. Unul dintre ei avea o frânghie lungă și i-a aruncat-o omului, dar fără să țină în mână celălalt capăt al frânghiei.

Sfaturile bune nu-l puteau salva pe om, pentru că el nu știa să înoate; de asemenea, nici frânghia care plutea pe apă, fiindcă ea nu era legată de ceva stabil. Omul era pierdut, dacă nu intervenea cineva să-l salveze.

Un om care a păcătuit este într-o situație asemănătoare. Sfaturi ca acestea, „Nu te lăsa!“ sau „Dă mai departe din mâini și din picioare!“, nu-l ajută; nici chiar cuvintele liniștitoare: „Totul va fi bine“. Omul păcătos are nevoie de un Salvator, are nevoie de Unul care poate și care vrea să-l salveze. Omul păcătos are nevoie de Isus Hristos. Ce trebuie să facă un astfel de om pentru a fi salvat? Să strige la Salvatorul după ajutor! Îl va auzi și îl va ajuta Acesta? Da, El Se va grăbi să-l ajute, îi va arunca frânghia de salvare și va ține bine și sigur capătul ei în mâna Lui cea tare. Omul păcătos trebuie doar să o prindă, crezând în Fiul lui Dumnezeu și în jertfa Lui de la cruce.