Sămânța bună
Lumina evangheliei slavei lui Hristos
Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioși, ca lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.
2 Corinteni 4.3,4
La început de august 1914, într-o seară când toată Europa fremăta, ministrul de externe britanic, Sir Edward Grey (1862-1933), era în biroul lui. Aruncând de acolo o privire asupra Londrei a observat că peste tot în locuințe luminile se stingeau, pentru că oamenii se duceau la culcare. El a scris atunci următoarea propoziție: „Și în Europa se sting acum peste tot luminile și nu vedem încă dacă se vor reaprinde“. Primul Război Mondial abia începuse cu câteva zile în urmă!
Astăzi, la mai bine de 100 de ani de la acel moment, cam aceleași cuvinte se pot spune despre creștinătatea din Europa. Odinioară aici a strălucit „lumina evangheliei slavei lui Hristos“, acum însă tot mai mulți oameni își închid inima la vestea minunată a evangheliei. Ei nu vor să mai audă că prin credința în Domnul Isus pot fi mântuiți și pot deveni copii ai lui Dumnezeu.
Dar nu doar oamenii nu arată niciun interes pentru evanghelie, ci și în societate în general sunt dezonorate și îndepărtate standardele biblice și vestea bună despre Hristos.
Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu este valabil și astăzi: „Dumnezeu e lumină“ (1 Ioan 1.5); El încă spune: „Să lumineze lumina din întuneric“. El dorește să lumineze în inimile oamenilor, ca ei să recunoască în Isus Hristos, pe „fața“ Lui, slava Dumnezeului veșnic (2 Corinteni 4.6).