Sămânța bună
Filosofia mea nu merge atât de departe
Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! Fiindcă oricine cere, primește; cine caută, găsește; și celui care bate, i se va deschide.
Luca 11.9,10
Filosoful Johann Gottlieb Fichte (1762-1814) a fost un om de acțiune, care a crezut în binele din om. În ciuda studiilor sale teologice, el a rămas însă departe de Dumnezeul Bibliei și de Isus, Mântuitorul.
În scrierile sale citim: „Omul poate face ceea ce ar trebui; iar când spune: «Nu pot», atunci de fapt nu vrea. Toată puterea umană este dobândită prin lupta cu sine și prin depășirea de sine“.
Odată Fichte a fost vizitat de baronul Kottwitz, pe care filosoful l-a tratat cu un aer de superioritate. În timpul războaielor lui Napoleon, baronul Hans Ernst von Kottwitz (1757-1843) își sacrificase o mare parte din avere pentru a oferi un loc de odihnă și hrană sutelor de persoane fără adăpost din Berlin, comandamentul francez de la acea vreme punându-i la dispoziție o cazarmă.
În timpul conversației lor au abordat și tema rugăciunii. Filosoful educat a spus: „Domnule baron, copilul se roagă, bărbatul vrea“. Kottwitz i-a răspuns: „Domnule profesor, am grijă de 600 de oameni și de multe ori nu știu de unde să iau pâinea zilnică necesară. Într-o astfel de situație cunosc o singură soluție: rugăciunea către Tatăl meu ceresc. Iar aceasta m-a ajutat întotdeauna“. Fichte a tăcut o vreme și apoi a spus tulburat: „Da, dar filosofia mea nu merge atât de departe“.