Sămânța bună

Un om l-a adus la Domnul Isus pe singurul lui fiu posedat de un demon violent care, încă din copilărie, îl arunca pe băiat în apă sau în foc. Tatăl îl scăpa de fiecare dată cu greu de la înec sau de la arsură. Tatăl a strigat: „Dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne!“.

La prima vedere am putea spune că omul s-a adresat persoanei potrivite, pentru că numai Domnul Isus îl putea ajuta! Dar Domnul a auzit îndoială în cuvintele lui, fiindcă spusese: „Dacă poți face ceva“. Domnul a răspuns la acest dacă cu un alt dacă: Dacă poți crede, sau cu alte cuvinte: Importantă nu este întrebarea dacă Eu pot, ci dacă tu crezi. Apoi i-a explicat tatălui: „Toate sunt cu putință celui care crede“. Tatăl nu s-a apărat, ci a primit corectura și a spus: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“. Cât de contrar, dar totodată cât de înviorător este acest răspuns sincer! Apoi Domnul a scos demonul și l-a redat pe băiat tatălui său.

Câteodată, când suntem în necaz, gândim și spunem și noi la fel: Dacă poți, vino și ajută-ne! – Și Dumnezeu ne dă de înțeles, la fel de blând, că la necredință El nu va răspunde. Prin credință – oricât de mică ar fi – să ne bazăm pe promisiunile lui Dumnezeu! Cu încredere în El, care singur are puterea și poate totul, ajungem la liniște și avem parte de ajutorul Său.