Sămânța bună

Evanghelistul și misionarul Samuel Hebich își expunea fără ocolișuri subiectul pe care îl avea în atenție și se adresa oamenilor foarte direct.

Odată, o femeie religioasă a invitat-o pe vecina ei la o expunere a lui Hebich. Ea însăși nu se gândea că ar fi o păcătoasă; știa că nu este un copil al lui Dumnezeu, dar se mulțumea că era religioasă. În schimb era foarte convinsă că o păcătoasă precum vecina ei trebuia de urgență să se întoarcă la Dumnezeu.

La timpul convenit, vecina a sosit. Dar pălăria impresionantă și modernă a acesteia a îngrozit-o pe femeia religioasă. În timpul predicii privea mereu pe furiș spre pălărie. Se temea că Hebich o va lua pe vecină drept țintă și că își va arunca asupra ei temutele săgeți care îi pun pe oameni în lumina lui Dumnezeu. Dar nu a fost așa, ci Hebich i s-a adresat direct ei în timpul predicii: „De ce stai acolo și te uiți la pălăria modernă a vecinei tale și aștepți să-i vorbesc? Nu observi că tu însăți ai nevoie de mântuire la fel de mult ca și ea?“. Predicatorul lovise din plin. În aceeași zi, acea femeie religioasă a învățat să se vadă așa cum o vedea Dumnezeu. Și-a lepădat religiozitatea, și-a recunoscut păcatele în fața lui Dumnezeu și, prin credință, L-a acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor al ei. După aceea a putut să fie un îndrumător spre mântuire și pentru vecina ei.