Sămânța bună

Misionarul simțea un nod în gât, iar pentru un moment nu a mai putut vorbi. Însă în cele din urmă a luat mâna bătrânului și i-a zis în șoaptă: ­„Rambhau, înțelegi? Exact aceasta încerci tu să-I spui lui Dumnezeu“.

Scufundătorul se uita lung și cercetător la misionar și a început încet-încet să înțeleagă. „Dumnezeu îți oferă viața veșnică în dar“, a continuat misionarul. „Darul Lui este așa de mare și de valoros, încât niciun om de pe pământ nu ar putea vreodată să-l cumpere. Niciun om nu este destul de bun ca să-l merite. Pe Dumnezeu L-a costat sângele Fiului Său ca să facă o cale de intrare în cer pentru tine. Chiar dacă ai face o sută de pelerinaje, nu ai putea să-ți câștigi această intrare. Singurul lucru pe care îl poți face este să accepți darul lui Dumnezeu ca pe un semn al dragostei din partea Lui pentru tine, un păcătos. Rambhau, desigur că voi accepta perla cu adâncă umilință, rugându-mă lui Dumnezeu să mă facă vrednic de iubirea ta. Însă, Rambhau, nu vrei și tu să accepți darul mare al lui Dumnezeu, în adâncă umilință, știind că pe El L-a costat viața Fiului Său ca să poată să-ți ofere ție viața veșnică?“

Pe obrajii bătrânului curgeau lacrimi mari. În cele din urmă a priceput! „David, acum înțeleg! Cred că Isus S-a dat pentru mine și Îl primesc în inima mea.“