Sămânța bună

Bătrânul a deschis cutia și a luat din ea un pachet înfășurat cu multă grijă. Desfăcând pânza cu multă gingășie, a luat o perlă uriașă și a pus-o în mâna misionarului. Era una dintre cele mai mari perle găsite vreodată pe coasta Indiei. Strălucea cu o splendoare care niciodată nu s-ar putea vedea în perlele cultivate. Ar fi adus o mare sumă de bani oriunde ar fi fost vândută.

Pentru un moment, misionarul a rămas fără grai, fiind foarte impresionat de ceea ce vedea. ­„Rambhau“, a zis el, „aceasta este o perlă minunată, o perlă extraordinară. Vreau s-o cumpăr. Îți dau zece mii de rupii pentru ea.“ — „David“, a zis Rambhau îndreptându-și trupul, „perla aceasta întrece orice preț. Niciun om din lume nu are suficienți bani să plătească valoarea pe care o are această perlă pentru mine. Nu aș vinde-o nici măcar cu un milion de rupii. Ți-o ofer ție, doar dacă o primești ca un dar.“ — „Nu, Rambhau, nu pot să accept lucrul acesta. Poate că sunt prea mândru, dar așa este prea ușor. Trebuie să plătesc, trebuie să muncesc pentru ea.“

Bătrânul scufundător era surprins. „Nu înțelegi deloc, David! Singurul meu fiu și-a dat viața, ca să găsească această perlă și de aceea n-aș vinde-o pentru nicio sumă de bani. Valoarea ei este viața fiului meu. Nu pot s-o vând, însă dă-mi voie să ți-o ofer în dar. Primește-o ca semn al dragostei pe care o am pentru tine.“