Sămânța bună
Perla fără seamăn (4)
Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc legea și prorocii – dreptate a lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos, către toți și peste toți cei care cred.
Romani 3.21,22
Când erau aproape de casa lui Rambhau, acesta a zis: „De azi într-o săptămână plec spre Delhi“. Inima misionarului se strânse. Morse se așeză pe scaunul pe care prietenul său îl făcuse special pentru el, unde șezuse de atâtea ori explicând scufundătorului calea lui Dumnezeu spre cer. Rambhau a ieșit din cameră și s-a întors curând cu o cutie mică, dar grea. „În această cutie țin de mulți ani un singur lucru. Îți voi spune acum povestea lui. David, eu am avut un fiu.“ — „Un fiu! Rambhau, niciodată nu mi-ai vorbit despre el!“ — „Nu, David, nu am putut.“ Pe când vorbea, ochii scufundătorului se umplură de lacrimi. „Acum trebuie să-ți spun, pentru că în curând voi pleca, și cine știe dacă mă voi mai întoarce? Și băiatul meu era un scufundător, cel mai iscusit căutător de perle de pe toată coasta Indiei. Se scufunda cel mai repede, avea cel mai ager ochi, cea mai vânjoasă mână și putea să stea pe fundul apei mai mult decât oricare altul. Ce bucurie îmi făcea! Dorința lui fierbinte era să găsească o perlă mai scumpă decât toate care au fost găsite vreodată. Într-o zi a găsit-o! Însă stătuse prea mult sub apă în căutarea ei, așa că în scurt timp și-a pierdut viața.“ Bătrânul și-a plecat capul și, pentru un moment, tot trupul lui s-a cutremurat. „Toți anii aceștia am păstrat perla“, a continuat el, „dar acum plec și nu mă voi mai întoarce… și ție, prietenul meu cel mai bun, ți-o dăruiesc.“