Sămânța bună

Un tânăr care ascultase vestirea evangheliei a afirmat: „Nu pot să cred“. Predicatorul l-a întrebat: „Este, într-adevăr, așa? Pe cine nu îl poți crede?“.

Această întrebare l-a pus pe gânduri. Deodată a recunoscut că îi crede zilnic pe mulți oameni, fără să fie convins temeinic de credibilitatea lor personală. Credea ce scrie ziarul, credea orarul trenurilor, îi credea pe prietenii și pe vecinii săi când îi spuneau ceva din viața orașului. Cu un cuvânt, îi credea pe oameni și se încredea în ei. Doar pe Dumnezeu nu voia să-L creadă.

Dar în acea zi dorea să-L creadă. Nu exista niciun motiv de a nu se încrede în Dumnezeu. Această cunoștință a venit ca o iluminare peste el și – a crezut! În sfârșit a ajuns să se încreadă în Dumnezeu, care nu poate minți. Tânărul a crezut ce spune Dumnezeu în evanghelie despre Fiul Său Isus Hristos și despre moartea Lui ispășitoare, mărturisind în rugăciune vina vieții sale. Înainte ca ziua să se încheie, a primit prin Cuvântul lui Dumnezeu și siguranța mântuirii.

Credința în Dumnezeu se arată prin încrederea în El cu tot ce suntem și avem. Dumnezeu îi salvează pe cei care cred. El ne iartă și ne spală de toate păcatele, ne îndreaptă viața într-o direcție bună, ne dă odihnă și pace în inimă, ne dă siguranță în loc de teamă și îngrijorare.