Sămânța bună

Medicii nu-i mai dădeau nicio șansă tinerei mame cu patru copii. La numai 26 de ani, mama și-a părăsit copiii ei dragi. După înmormântare, copiii au rămas ore în șir în genunchi lângă mormânt aranjând florile. Apoi, strânși în jurul tatălui, s-au întors acasă cu jalea în suflet. Copleșiți de cele întâmplate, seara n-au observat lipsa câinelui lor, care n-a venit să-și primească porția de mâncare. După aceea l-au căutat peste tot, i-au întrebat pe toți vecinii, dar fără niciun rezultat; câinele era de negăsit. După câteva zile, când copiii s-au dus la cimitir, l-au găsit pe câine leșinat de foame pe mormântul mamei lor. Cu toate insistențele copiilor, devotatul animal nu a plecat de acolo, ci a rămas lângă mormânt, așteptând-o pe aceea care l-a mângâiat și care l-a hrănit atâția ani. În fiecare zi, copiii mergeau și îi duceau de mâncare, cu speranța că într-o zi câinele va înțelege și va accepta că stăpâna lui nu se va mai întoarce niciodată.

Credincioșia acestui câine față de stăpâna sa trebuie să ne dea de gândit. Care este atitudinea noastră față de Dumnezeu? Ne mândrim cu numele de creștini, dar nu ascultăm de Stăpânul nostru! Dumnezeu Și-a arătat dragostea față de noi la crucea de pe Golgota în jertfirea Fiului Său. Ne arătăm și noi credincioșia față de El sau ne comportăm cu indiferență asemenea poporului Israel în vechime?