Sămânța bună

În războiul hispano-american din anul 1898, Theo­dore Roosevelt, cel care mai târziu avea să ajungă președinte, avea sub comanda lui un regiment de soldați. Mâncarea era rea și mulți bărbați s-au îmbolnăvit. Roosevelt a aflat că în acele zile Crucea Roșie a primit fructe și legume proaspete. El a întrebat dacă se poate să i se vândă o parte din ele și chiar a fost dispus să le plătească el însuși. Dar nimeni nu a vrut să-i vândă nimic. Când a reclamat această atitudine, i s-a spus: „Trebuie doar să cereți!“. Roosevelt a rămas uimit și a spus zâmbind: „Atât de simplu? Atunci vă cer acum alimentele!“ – și le-a primit gratuit.

Mulți fac aceeași greșeală când este vorba despre „darul harului lui Dumnezeu“, viața veșnică (Romani 6.23). Mântuirea se poate primi doar în dar! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați … fără bani și fără plată!“ (Isaia 55.1).

Mândria noastră se opune, pentru că mai degrabă vrem să plătim, oricât de puțin ar fi, dar să dăm ceva. Dumnezeu este prea bogat în îndurare ca să ne vândă harul Său, iar noi suntem prea săraci ca să-l putem cumpăra. Dumnezeu „nu obosește iertând“ și vine spre păcătos cu brațele deschise, pline de dragoste, de har și de îndurare (Isaia 55.7). Ce trebuie să facă păcătosul? Să meargă spre Dumnezeu cu brațele goale și să accepte ca un cadou darul mântuirii!