Sămânța bună
Rugăciunea dis-de-dimineață
Pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.
Marcu 1.35
În Biblie sunt descrise multe momente care ne arată cum a trăit Domnul Isus pe pământ în dependență deplină de Dumnezeu și I-a slujit. Un exemplu îl găsim în Marcu 1.35.
Domnul Isus Se trezea dis-de-dimineață, când era încă foarte întuneric, ca să Se roage într-un loc pustiu. Înainte să pornească la lucrările Lui zilnice, El dorea să fie singur cu Dumnezeul Său.
Domnul Isus nu le spunea ucenicilor Săi când mergea să Se roage. În acele momente, prezența lor ar fi fost nepotrivită. Pentru Domnul Isus era important ca în acele clipe ale dimineții, în părtășie cu Tatăl Său, să nu fie deranjat de nimic, astfel încât gândurile și energia să nu-I fie solicitate de alte persoane sau probleme.
Când s-a făcut ziuă, Simon Petru și ceilalți ucenici au venit la El și I-au spus: „Toți Te caută“. Își va continua El slujba la fel ca în ziua precedentă? Nu! El primise de la Tatăl o altă lucrare. De aceea le-a spus ucenicilor Săi: „Hai să mergem în altă parte, prin orășelele învecinate, ca să predic și acolo“.
Domnul Și-a îndeplinit lucrarea nu din pură obișnuință, ci lăsându-Se condus în toate acțiunile de Dumnezeu. În fiecare zi a fost gata să slujească acolo unde dorea Tatăl Său.