Sămânța bună

Împlinise 100 de ani și tot satul în care locuia sărbătorea împreună cu el.

Trăise ambele războaie mondiale, dar încă mai era plin de energie, bunăvoință și umor. Dar mai mult decât atât, el era un creștin credincios și oricine din sat știa acest lucru. În acea zi au venit cu toții să-l felicite.

O lună mai târziu, întreg satul s-a strâns iarăși – de data aceasta pentru înmormântarea lui. Vorbitorul care a ținut cuvântarea a spus pe scurt câte ceva din viața lui: cum L-a găsit de timpuriu pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său și cum a mers împreună cu Dumnezeul său prin viață.

După aceea a amintit că Dumnezeu îi pune la dispoziție fiecărui om un anumit număr de ani de viață și că omul este răspunzător să-i folosească bine. El a spus: Dumnezeu i-a dat prietenului nostru 100 de ani. Și odată Dumnezeu îl va întreba ce a făcut cu ei. Și nouă, Dumnezeu ne-a încredințat un anumit număr de ani de viață. Și pe noi ne va întreba odată dacă i-am folosit bine. Oare ne va putea întâmpina și pe noi cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, … intră în bucuria stăpânului tău!“?