Sămânța bună

Psalmul 16 vorbește profetic despre Domnul Isus, care Își găsește plăcerea în oamenii care trăiesc despărțiți de rău pentru Dumnezeu. El îi numește „cei mai aleși“, cu toate că puțini dintre ei fac parte din clasele superioare ale societății. Totuși, ei sunt prețioși pentru El.

Când a trăit și a lucrat în Israel, Isus Hristos S-a interesat de astfel de oameni. Așadar:

• Când Natanael a venit la El, l-a primit cu aceste cuvinte: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie“ (Ioan 1.47). Cât de mult S-a bucurat Domnul Isus de acest bărbat credincios care, spre deosebire de fariseii prefăcuți, era cu adevărat sincer!
• Lângă lacul din Galileea, Isus a văzut cum Simon și Andrei își aruncau plasele. Ei erau simpli pescari, dar Îl așteptau de mult timp pe Mesia. De aceea Domnul i-a chemat să-L urmeze: „Veniți după Mine“ (Marcu 1.17).
• Când Mântuitorul a trecut prin Ierihon, l-a văzut pe Zacheu într-un copac și i-a spus: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta!“ (Luca 19.5). Domnul Isus a vrut să-l viziteze pe acest vameș disprețuit care și-a deschis inima și a crezut în El.
• În Betania exista o casă unde Domnul Isus era întotdeauna binevenit. Acolo El a savurat părtășia cu Lazăr, S-a bucurat de slujba Martei și a prețuit faptul că Maria I-a uns picioarele cu mir de nard, un parfum foarte prețios (Ioan 12.1-3).