Sămânța bună
A sărit de pe pod, pentru că și oaia dinainte sărise
Așa că fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. … Să nu puneți înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Romani 14.12,13
În munți, o turmă de oi trecea pașnică pe o cărare. În curând a ajuns la un pod care traversa o prăpastie adâncă. Turma trecuse adesea pe acest drum, dar acum oile din față s-au oprit iritate. Cele din spate s-au înghesuit – și deodată s-a creat panică. Atunci o oaie a pornit din loc, a sărit peste parapetele podului și a dispărut în adânc. Acesta a fost semnalul pentru celelalte! O oaie a sărit după alta …în moartea sigură. Deznădăjduit, păstorul a încercat să salveze ceea ce nu mai era de salvat. Prea târziu! Fiecare oaie a sărit, pentru că și oaia de dinaintea ei sărise. Doar puține s-au lăsat oprite.
Astăzi, cei mai mulți oameni ignoră evanghelia, vestea bună a lui Dumnezeu. Unii consideră că sufletul lor nu se poate pierde; alții, că nu ar avea păcate pentru care trebuie să dea socoteală; alții, că nu există veșnicie. Dar ceea ce este greșit nu devine corect doar pe motiv că și alții consideră la fel!
Cine își ignoră sufletul nemuritor se înșală; cine Îl exclude pe Dumnezeu din viața sa se înșală; cine trăiește după cum consideră în mintea lui că este bine și alungă orice gând cu privire la păcat se înșală.
Înaintea lui Dumnezeu nu va fi valabilă această scuză: Așa au făcut toți!