Sămânța bună
Ultima lui tunsoare
Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc“.
Iov 14.10; Ioan 14.2,3
Un marinar aflat în floarea vârstei avea simptome neliniștitoare de boală și de aceea s-a decis să meargă la medic. A fost imediat internat în spital și bănuiala lui groaznică s-a dovedit a fi realitate. Zdruncinat de diagnosticul sumbru, a intrat în cel mai bun salon de frizerie. „Să vă faceți bine treaba! Aceasta este ultima mea tunsoare înainte să plec în iad“, a spus el când a luat loc în fața frizerului.
Frizerul era un om credincios și s-a interesat cu mult tact de motivul acestor cuvinte înfricoșătoare. În timp ce îl tundea, frizerul i-a spus despre credința lui și despre viitorul său: el credea în Mântuitorul Isus Hristos și știa că, atunci când va muri, avea să meargă acasă la Domnul.
Bărbatul a revenit la spital și diagnosticul fatal s-a confirmat: cancer, care nu mai putea fi operat.
Câteva săptămâni mai târziu, o asistentă medicală i-a adus frizerului vestea despre moartea marinarului și i-a înmânat un mic bilet. Pe el marinarul scrisese anevoios, cu mâna tremurândă, cuvintele: „Nu în iad! – La Isus!“.