Sămânța bună

Cu mulți ani în urmă, în Londra bântuia ciuma. Acolo trăia un om bogat numit Craven. Deoarece epidemia se răspândea tot mai mult, Craven s-a decis să plece din Londra la moșia sa de la țară. Înainte de plecare a intrat încă o dată în holul casei. Atunci l-a auzit pe un slujitor întrebându-l pe unul dintre valeți: „Dumnezeul stăpânului meu locuiește la țară? Stăpânul pleacă de aici, pentru că este ciumă. Nu locuiește Dumnezeul stăpânului meu și în oraș?“. Craven a rămas pe loc uimit. Cuvintele slujitorului au lăsat o impresie adâncă asupra lui. Rușinat, și-a spus: „Da, Dumnezeul meu locuiește pretutindeni, El mă poate păzi în oraș la fel ca la țară. Voi rămâne aici. Întrebarea slujitorului mi-a fost o predică folositoare“. El a recunoscut înaintea lui Dumnezeu necredința sa, iar Dumnezeu Și-a dovedit puterea ocrotitoare, astfel încât Craven nu s-a îmbolnăvit, deși l-a îngrijit pe un vecin bolnav.

Când întâlnim greutăți, Îi cerem lui Dumnezeu ajutorul și sprijinul, dar de cele mai multe ori nu ne încredem numai în El, ci încercăm și noi înșine o cale de ieșire, de rezolvare. Ne punem încrederea nu în Dumnezeu, ci în noi sau în oameni. Atunci inimile noastre nu pot fi liniștite și în pace, ci sunt neliniștite și pline de teamă. Dar, dacă încrederea noastră este numai în Dumnezeu, El ne va veni în ajutor mai mult decât am cerut sau decât putem înțelege.