Sămânța bună

În anul 1912, John Harper a fost invitat să vorbească despre Isus Hristos în Chicago. El nu a ezitat să ia asupra lui oboseala lungii călătorii, în care l-a însoțit și fiica lui, Nana.

John Harper a știut, cu siguranță, că în acea noapte nenumărați pasageri își vor găsi moartea sigură în oceanul înghețat. Neobosit i-a ajutat pe călătorii înfrigurați și temători să urce în bărcile de salvare.

Vaporul Titanic stătea liniștit și bine iluminat pe apă. Rachetele de alarmă care se lansau arătau ca un foc de artificii. Era o noapte liniștită, cu cer înstelat. Prora vaporului s-a umplut foarte încet cu apă și s-a cufundat mai adânc. Călătorii descurajați au urcat în pupa vaporului care s-a înălțat pentru câteva minute deasupra apei. După aceea, Titanicul s-a rupt în două. Prora a fost trasă în adânc, în timp ce pupa s-a ridicat aproape vertical și apoi s-a prăbușit în valurile negre. John Harper a căzut de pe punte în apa înghețată. Era înconjurat de oameni care țipau. Un bărbat de lângă el s-a agățat de o scândură. „Sunteți mântuit?“, l-a întrebat Harper. – „Nu.“ – „Credeți în Domnul Isus Hristos!“ După o clipă cei doi au fost îndepărtați unul de celălalt. Când bărbatul a ajuns încă o dată în apropierea lui, Harper i-a spus înainte de a se scufunda: „Credeți în Domnul Isus Hristos, și veți fi mântuit!“.

Acel bărbat, căruia John Harper i-a vorbit ultima oară, a fost salvat din apa înghețată. El a povestit ulterior: „Nu am putut să uit ce mi-a spus Harper și așa am ajuns la credința salvatoare în Isus Hristos“.