Sămânța bună

Un morar a observat că în stăvilarul morii sale era o mică fisură, dar nu și-a luat timpul necesar să o repare. Lucrătorii de la moară l-au sfătuit să o repare, ca nu cumva să se întâmple vreo nenorocire. Dar morarul nu a dat nicio importanță sfatului și a amânat reparația. Spre seară însă fisura mică se lățise mai mult, așa că lucrătorii, îngrijorați, l-au rugat pe morar să repare imediat stricăciunea din stăvilarul morii. Morarul neglijent a răspuns: „Astăzi este prea târziu; o voi repara mâine“. Pe la miezul nopții, morarul a fost trezit din somn de o trosnitură puternică. A coborât în fugă treptele și a văzut cu groază că stăvilarul fusese rupt și că apa năvălea cu furie peste grâul ce era acolo. Până în revărsatul zorilor, toată averea morarului a fost distrusă de apă.

Asemenea acestui morar, și noi considerăm unele păcate ca fiind mărunte, fără importanță. În zilele noastre, mulți oameni nu ascultă de vocea evangheliei și amână pentru o altă zi primirea mântuirii. Și tocmai această amânare, unită cu neascultarea de Dumnezeu, îi va duce pe toți în pierzarea veșnică. Astăzi însă este timpul potrivit să ne aducem aminte de Mântuitorul care Și-a dat viața pe cruce, ca noi să fim scăpați din pierzare și să avem viața veșnică. Este scris: „«Căci Eu nu doresc moartea celui care moare», zice Stăpânul Domnul. «Întoarceți-vă deci, și veți trăi»“ (Ezechiel 18.32).