Sămânța bună

Când îmi mergea rău, ce-i drept, mă rugam lui Dumnezeu, dar, când îmi mergea bine, Îl uitam. Așa am trăit multă vreme, până când fiica mea a devenit credincioasă. Ea mi-a spus despre Domnul ei și mi-a povestit despre un grup cu care citea din Biblie. Ceea ce îmi spunea ea era străin pentru mine și, ca să aflu mai multe despre unde merge fata mea, într-o zi am însoțit-o. Grupul respectiv a citit din Biblie și ulterior cineva a rostit o rugăciune. Deodată am înțeles că, dacă nu spun astăzi da, iar mâine voi muri, atunci sunt un om pierdut. – Ce mare har mi-a arătat Domnul! El m-a pregătit prin rugăciunile fiicei mele și ale multora, încât nu am mai avut cale de întors: am capitulat în fața crucii.

Am început să citesc Biblia. Și astăzi, după 28 de ani, mă bucur în fiecare zi că sunt un copil al lui Dumnezeu și că pot merge cu El pe drumul vieții. La apăsările zilei de mâine nu mă gândesc, pentru că Dumnezeu Se îngrijește de mine!

„Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.25,26,33).