Sămânța bună
Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (6)
S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“.
Matei 27.43
Aceste cuvinte erau de fapt un reproș: Unde este Dumnezeul Tău? Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat Tatăl Tău, atunci ar interveni…! Dar, după cum vedem, El tace… Deci…?
La cruce, suferința lui Isus a fost neînchipuit de grea, dar trebuia să fie rezolvată problema păcatului nostru.
La cruce, Dumnezeu putea să-L scape pe Fiul Său de la moarte, dar a vrut să salveze oameni.
Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la moarte de cruce nu pentru că nu L-a iubit pe Fiul Său (aceasta a dovedit-o când din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea“ – 2 Petru 1.17), ci pentru că a vrut să aibă oameni în apropierea Sa.
Dacă El nu ar fi murit pe cruce, eu ar fi trebuit să fiu despărțit pe veci de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu nu L-a cruțat, eu pot trăi. Pentru mine a stat Mântuitorul pe cruce; pentru mine El nu a renunțat; pentru mine nu S-a salvat pe Sine Însuși!
Ce dragoste nespusă a Domnului Isus care a dus la îndeplinire planul de salvare și S-a gândit la mine, la tine și la toți cei care vor crede în El!