Sămânța bună

Pedro făcea vizite la spital. Pe un coridor lung a văzut o ușă puțin deschisă, a ciocănit ușor și a intrat. Tânărul care era în acel salon l-a întrebat imediat: „Sunteți creștin?“. – „Da“, a spus Pedro puțin mirat și a înaintat spre patul tânărului, „chiar acesta este motivul pentru care sunt aici și te vizitez.“

Atunci bolnavul a început să-i povestească: „Am plecat de acasă pentru a nu mai auzi de Dumnezeu. Dar, într-o seară, acest Dumnezeu de care fugeam m-a oprit. Eram cu câțiva prieteni și ne distram pe marginea șoselei, când unul dintre ei m-a împins și am căzut pe șosea. Un camion a trecut peste picioarele mele și ele mi-au fost strivite. Acum stau de ceva vreme în acest spital și am avut mai mult timp să cuget asupra vieții mele. Azi-dimineață I-am spus lui Dumnezeu: «Dacă exiști cu adevărat, atunci trimite-mi astăzi un creștin!»“.

Atunci Pedro i-a vorbit despre Isus, despre dragostea și îndurarea Lui, despre moartea și învierea Lui și despre puterea Lui de a ierta păcate. În aceeași zi, acel tânăr L-a primit prin credință pe Domnul Isus și lucrarea Lui și l-a rugat pe Pedro să ducă acest mesaj părinților săi: „Știu că vă rugați pentru mine. Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar am găsit mântuirea în Isus Hristos“.

„Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să-L câștig pe Hristos“ (Filipeni 3.8).