Sămânța bună
Să privim la lucrurile nepieritoare
Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.
Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
Isaia 33.17; 2 Corinteni 5.8
Un colecționar de obiecte de artă se afla pe moarte. Când a văzut crucifixul în mâinile preotului care fusese chemat la patul lui, a aruncat o privire interesată asupra lui și a murmurat: „Fildeș… lucrare din Würzburg… valoare medie“. Apoi a închis pentru totdeauna ochii. – Toată viața și-o petrecuse ca expert și verificase și evaluase lucrări de artă punând următoarele întrebări: Cine este artistul? Din ce perioadă provine lucrarea? Ce valoare are? – Chiar și în pragul morții nu a putut să-și desprindă sufletul de lucrurile pământești.
Biblia ne arată, dimpotrivă, sfârșitul măreț al unor bărbați ai credinței, care se află în deplină contradicție cu exemplul amintit mai sus: Când era pe moarte, Iacov L-a adorat pe Dumnezeu, sprijinit pe căpătâiul toiagului său. Când fiul său, Iosif, și-a încheiat viața, nu le-a vorbit fiilor săi despre trecutul său glorios ca prim-ministru al Egiptului, ci le-a poruncit să-i ducă oasele în țara pe care le-a promis-o Dumnezeu (Evrei 11.21,22). Când Pavel se afla în fața morții de martir, dorea mult să se mute și să fie împreună cu Hristos (Filipeni 1.23). Când Ștefan era omorât cu pietre, el și-a înălțat ochii spre cer și L-a văzut pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7.56).