Sămânța bună

Făcând ordine într-un sertar, George a găsit o fotografie din anii săi de școală. Au trecut șaptezeci de ani de când a fost făcută această fotografie în curtea școlii. Pe atunci el avea doisprezece ani.

Acest băiat vesel, îmbrăcat cu pantaloni scurți, care stă în partea dreaptă a dirigintelui lor este chiar el, George. Alături este Ferdinand, apoi Marius, iar lângă sunt Petru și Paul, cei doi prieteni nedespărțiți. Oare câți dintre acești cincisprezece băieți din fotografie mai trăiesc? Numai cinci…

George devine gânditor. Dacă el va fi următorul care va pleca de pe pământ? George este pregătit! De mai bine de șaizeci de ani are speranța vie care trece dincolo de viața pământească. El știe că Domnul Isus a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele lui. Mântuitorul Însuși îi dă siguranța aceasta prin cuvintele Sale: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5.24).

Dar oare cei zece băieți care nu mai trăiesc L-au primit prin credință pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor personal…? Amintirile acestea îl fac pe George să preamărească harul măreț al lui Dumnezeu. Acest har l-a ocrotit din tinerețe și îi va fi pe deplin la dispoziție până la sfârșitul vieții sale pe pământ. Știind aceasta, este liniștit și consolat.