Sămânța bună

Conducătorii poporului L-au batjocorit, spunând: „Pe alții i-a mântuit“. Conștienți sau inconștienți, ei au spus ceva foarte important și adevărat: Isus a salvat oameni din păcatele lor și i-a vindecat de bolile lor. Amândouă acțiunile sunt cuprinse în cuvântul „mântuit“.

Mai-marii poporului nu au putut tăgădui că El a vindecat orbi și șchiopi, ba chiar că a înviat morți. Isus Hristos a făcut și mai mult: El a mântuit oameni pentru cer, le-a dat viață nouă, veșnică. El a spus: „Păcatele îți sunt iertate“ (Marcu 2.5) și „Eu le dau viața veșnică“ (Ioan 10.28). Domnul Isus a stat pe cruce, pentru că dorea să-i salveze pe oameni pentru cer.

Dar cuvintele batjocoritoare ale conducătorilor poporului erau în același timp false: Isus Hristos nu doar a mântuit (în trecut), El mântuiește și acum (în prezent). Când era răstignit pe cruce, Isus l-a mântuit pe tâlharul care s-a îndreptat către El și mântuiește și astăzi pe oricine vine la El (Luca 23.43).

Cuvintele lor au produs în același timp tristețe. Vorbind despre mântuire, ei s-au gândit la Isus și la ceilalți, dar nu la ei înșiși. Ei au spus: „Pe alții i-a mântuit“. Pe alții – dar nu pe noi! Sau mai personal: Pe alții – dar nu pe mine! De ei depindea primirea mântuirii! Dumnezeu „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). Deci, dacă eu nu apuc mâna Lui întinsă, atunci arăt că nu vreau să fiu mântuit!