Sămânța bună

Oamenii au încercat să-L localizeze spațial pe Dumnezeu. Grecii credeau că zeii lor trăiau pe Muntele Olimp, iar teutonii și-au localizat zeii în Valhalla. Matematicianul și astronomul francez Pierre S. M. Laplace (1749-1827) a afirmat: „Am explorat întregul univers, dar nu L-am găsit niciunde pe Dumnezeu“. Astronautul sovietic Andriyan Nikolayev, 1962, de la bordul lui Vostok 3, a constatat ceva asemănător: „Nu L-am întâlnit pe Dumnezeu în zborul meu“. Dumnezeu este prezent peste tot. Cel care a creat spațiul nu poate face parte din spațiu. Mai degrabă, El pătrunde în fiecare colțișor al spațiului, fiind omniprezent. Pavel le-a explicat atenienilor păgâni de la Areopag: „În El [Dumnezeu] avem viața, mișcarea și ființa“ (Fapte 17.28). Și psalmistul spune: „Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine“ (Psalmul 139.3,5). Dumnezeu este peste tot și pătrunde oriunde. Ideea matematică a spațiilor multidimensionale (spațiul nostru are trei dimensiuni) ne poate ajuta să dăm un răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeu?“. Spațiul (n)–dimensional este doar o subclasă a spațiului (n + 1)–dimensional. Deci spațiul cvadridimensional (sau hiperspațiul) nu poate fi absorbit de cel tridimensional, dar îl penetrează complet. Biblia descrie aceasta în 1 Împărați 8.27: „Dar va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă“.