Sămânța bună

Eram cu toată echipa mea de la serviciu la munte, într-o frumoasă pensiune, și participam la un seminar. Într-o seară m-am pus în pat obosit și am adormit imediat. Noaptea m-am trezit auzind un sunet pătrunzător și neplăcut. Mort de oboseală, m-am întors în așternut de pe o parte pe alta – dar sunetul nu amuțea. După un timp s-a făcut liniște și am putut dormi mai departe. Dimineața am aflat că noaptea se dăduse alarma de incendiu. A fost o alarmă de incendiu – și eu am rămas în cameră! Nu am luat-o în serios, am ignorat-o, a fost iritantă pentru mine, ba chiar m-am supărat pe ea! Dar, de fapt, trebuia să-mi salveze viața! Am fost bucuros când am aflat că a fost doar o alarmă falsă.

Există oameni care se comportă în viața lor ca și mine în acea noapte. Ei trăiesc și dorm nestingheriți și nederanjați. Dacă Dumnezeu le vorbește și îi face să tresară, atunci nu iau în serios vorbirea Lui. Ei simt ca o povară atenționările Sale și încearcă să aducă la tăcere glasul conștiinței lor. Mesajul Bibliei îi supără; ei nu citesc Scriptura, deoarece cuvintele ei îi neliniștesc; nu citesc cu regularitate nici măcar un calendar ca acesta, pentru că și el le vorbește despre căință și pocăință.

O alarmă de incendiu salvează vieți! Cuvintele cărții lui Dumnezeu strigă: „Scapă-ți viața!“. Și nu este o alarmă falsă!