Sămânța bună

Un băiat din Bretania (Franța), care tocmai învățase să citească, a primit în dar Noul Testament. Părinții lui Îl cunoșteau pe Isus ca Mântuitorul lor și Îl iubeau din toată inima pe acest Domn al lor. Copilul se așeza mereu la fereastră și citea din Noul Testament. Deseori stătea nemișcat și cu ochii închiși. Într-o zi, mama lui l-a întrebat dacă este bolnav sau din ce motiv își ține ochii închiși. Copilul a privit-o pe mama lui cu fața strălucind de bucurie și i-a spus: „Ca să-L pot vedea mai bine pe Domnul Isus!“.

Credința simplă a unui copil ne este dată ca exemplu de Domnul în Matei 18.1-11. Noi, desigur, nu-L putem vedea pe Domnul Isus cu ochii noștri trupești. Dar credința ne ajută să-L vedem și cum este El acum, „încununat cu slavă și cu cinste“, dar și pe Golgota, unde, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți (Evrei 2.9).

Dacă citim Biblia (și începem, precum acest băiețel din Bretania, cu Noul Testament), Duhul Sfânt ne va îndrepta mereu privirile spre Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Privindu-L ca Om proslăvit, vom reflecta ceva din splendoarea Lui cerească.

„Oricine vede pe Fiul și crede în El“ (Ioan 6.40) are viața veșnică. Putem fi siguri că El, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat și S-a înălțat la cer și ne va duce cu siguranță la ținta veșnică.