Sămânța bună

Acuzatorii Domnului Isus L-au răstignit între doi răufăcători, prezentându-L pe El, Cel curat și fără pată, ca cel mai mare răufăcător.

În Evanghelia după Ioan, cei răstigniți împreună cu El nu mai sunt numiți nici „tâlhari“, nici „răufăcători“, ci „alți doi“. Având în vedere crima revoltătoare comisă de oameni împotriva Domnului, noi ne aflăm cu toții la același nivel în fața Fiului lui Dumnezeu. Acești „alți doi“ dintre oameni nu erau decât reprezentanții lumii vrăjmașe lui Dumnezeu.

Niște oameni ca noi I-au dat Fiului lui Dumnezeu acel loc rușinos pe cruce, în mijlocul răufăcătorilor. În harul Său nemărginit, Domnul însă a acceptat de bunăvoie acel loc. Acolo, la cruce, El a fost punctul central al gândurilor și hotărârilor lui Dumnezeu, așa cum a fost din veșnicie în sânul Tatălui.

După ce a făcut această lucrare minunată de mântuire, Domnul a pășit în mijlocul oamenilor mântuiți și, fără să Se rușineze de ei, i-a numit „frați“, salutându-i cu: „Pace vouă!“. Și astăzi, Domnul vrea să fie, așa cum ne-a promis, în mijlocul acelora care se adună în Numele Său.

Curând, în slavă, El va fi punctul central al tuturor răscumpăraților, iar noi Îi vom cânta Lui, Cel disprețuit odinioară, cântarea cea nouă: „Vrednic ești Tu!“ (Apocalipsa 5.6-10).