Sămânța bună

Într-o seară, după terminarea orei de studiu biblic, soțul Hildei nu a plecat, ci a mai zăbovit puțin cu câțiva prieteni, a îngenuncheat împreună cu ei și a înălțat o rugăciune emoționantă, din adâncul inimii, către Mântuitorul lumii, Isus Hristos. A mărturisit atunci că a înțeles, prin credință, că Domnul Isus i-a iertat păcatele și că avea speranța vie că o va revedea pe soția lui în gloria lui Dumnezeu.

Domnul a trebuit să rupă o floare frumoasă, ca un altul să fie salvat. Prin plecarea soției lui, Dumnezeu a lucrat în acest om dorința după pace și iertare. Potrivit cuvintelor psalmistului, „Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele“ (Psalmul 77.19), căile Domnului sunt de neînțeles, dar sunt minunate!

Pe mormântul Hildei a fost pusă o piatră funerară și pe ea au fost săpate prețioasele cuvinte: Isus cunoaște drumul tău! Mulți oameni s-au oprit în fața acelei pietre funerare și i-au citit cuvintele. Pentru unii, ele au fost un prilej să-și privească filmul vieții. Pentru alții, să schimbe în sfârșit amara întrebare „Pentru ce?“ cu un plăcut „Știe El!“. Pentru alții, să conștientizeze că Isus nu este în „trenul“ cu care ei călătoresc. Pentru alții, să priceapă că Domnul și-a chemat copilul acasă când a voit El.

Ce fericire să-L poți cunoaște / Pe Cel de Tatăl dăruit,
Să-ți fie azi Mântuitorul, / Apărător și Bun Păstor!
—P. P. Bliss