Sămânța bună
„Isus cunoaște drumul tău!“ (1)
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.
1 Ioan 1.9
Hilde, o femeie tânără, avea o căsnicie fericită. Din punct de vedere material avea totul la dispoziție; totuși îi lipsea ceva: pacea cu Dumnezeu.
Într-o zi, invitată să meargă la o oră de rugăciune, ea a dat curs invitației. Soțul și soacra ei au însoțit-o și astfel toți trei au auzit despre marele Prinț al păcii care poate da inimii adevărata pace. Soțul ei a respins aceste adevăruri, dar Hilde a fost atrasă de dragostea Mântuitorului. Însoțită de soacra ei, ea mergea de acum regulat la aceste întâlniri.
La sfârșitul unei astfel de ore au fost împărțite cartonașe și pe fiecare erau scrise câteva cuvinte. Pe cartonașul primit de Hilde era scris: Isus cunoaște drumul tău! Citindu-le, Hilde s-a tulburat puțin. De ce pentru ea tocmai aceste cuvinte? Cum fusese drumul ei? Înaintea ochilor i se derula viața ei cu multe păcate. Isus cunoaște drumul tău! Oare știa El totul? Ce groaznic ar fi acest gând! Hilde era foarte neliniștită.
Într-o altă seară, la sfârșitul orei de rugăciune, Hilde a rămas nehotărâtă la ușă. A rugat-o pe soacra ei să meargă singură acasă, iar ea s-a întors în sală; atunci a prins curaj și le-a spus celor două persoane rămase acolo: „Aș vrea să devin și eu la fel de fericită ca și dumneavoastră!“. – „Dacă vreți, puteți deveni la fel de fericită chiar în seara aceasta.“ – „Îmi doresc atât de mult…!“