Sămânța bună

Înainte de Al Doilea Război Mondial, André se mutase din Polonia în America de Sud și se stabilise acolo, lucrând ca fermier. Soția lui era credincioasă și André mergea în fiecare duminică împreună cu ea la biserică, dar el însuși nu credea. André era atât de aproape de Hristos și totuși nu Îi aparținea Lui.

Apoi a izbucnit Al Doilea Război Mondial și André a fost recrutat, pornind cu vaporul în direcția Scoția. În mijlocul Atlanticului au fost atacați, iar vapoarele, lovite de torpilă, au început să se scufunde. În această situație periculoasă, toți de pe vapor au început să se roage – inclusiv André. El a înțeles în acea situație că nu era suficient să mergi la biserică, ci că era necesară credința. André I-a promis lui Dumnezeu că se va întoarce la El, dacă îl va scăpa de la înec.

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și André a ajuns pe coasta scoțiană. Acolo și-a amintit de promisiunea făcută și în următoarea duminică a mers la o biserică. A fost surprins că la intrare i-a fost înmânat Noul Testament în limba poloneză. Mai târziu a vorbit chiar și cu un credincios polonez, căruia i-a povestit istoria lui. La sfârșit, acesta l-a întrebat: „André, vrei să rămâi unul care doar merge la biserică? Nu vrei să-ți deschizi ușa inimii și să-L lași pe Isus Mântuitorul să intre?“. André s-a smerit și L-a primit pe Isus Hristos, prin credință, ca Domn în viața lui.