Sămânța bună
Suferințele din întunericul de la cruce
De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.
Matei 27.45
În cele trei ore de întuneric de la cruce, Domnul Isus a fost pedepsit de Dumnezeul cel sfânt pentru vina altora. Noi nu înțelegem ce a însemnat pentru Mântuitorul cel sfânt și curat să îndure mânia lui Dumnezeu asupra păcatului! Psalmii dau glas în repetate rânduri suferințelor nespuse din acele trei ore, dar noi nu le putem pătrunde cu adevărat: „M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunecimi, în adâncuri. Mânia Ta mă apasă și mă năpădești cu toate valurile Tale“ (Psalmul 88.6,7). Domnul Isus a simțit dezlănțuirea mâniei unui Dumnezeu sfânt care Îl lovea necruțător.
În durerea Sa, El a strigat la Dumnezeu, dar nu a primit niciun răspuns: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu? Strig ziua, Dumnezeul meu, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă“ (Psalmul 22.1,2). Dumnezeu a trebuit să-Și întoarcă privirea de la Cel care purta păcatele și nu a putut să răspundă la strigătul Său, pentru că El este prea sfânt ca să vadă răul.
Astfel, Domnul Isus a suferit singur și nu a primit niciun cuvânt de mângâiere. Totuși, a îndurat până la capăt, până când prețul deplin pentru mântuirea noastră a fost plătit.
Să nu plecăm așa zoriți din fața acestui tablou al groazei: sunt suferințele Domnului, nespus de grele, pe care le-a suportat în locul nostru de bunăvoie!