Sămânța bună

Era un om de afaceri de succes și, după aparențe, fericit în căsătorie. Soția lui nu bănuia că soțul ei îi era infidel. Omul își spunea – și încerca să se convingă tot mai mult – că, din cauza profesiei, toți fac la fel. Mai demult, bărbatul cunoscuse câțiva creștini credincioși și știa că adulterul este păcat. Dar considera că Dumnezeu este ocupat cu „lucruri mai importante“ decât cu „micile lui abateri“.

Într-o zi a fost nevoit să se interneze de urgență din cauza unui ulcer gastric perforat. Conștiința îl atenționa și se temea de moarte. Asistenta medicală care îl îngrijea, fiind o creștină credincioasă, s-a rugat cu el. Mai târziu, bărbatul i-a povestit unui cunoscut care l-a vizitat: „A fost ciudat când asistenta s-a rugat cu mine. Aveam sentimentul că Însuși Dumnezeu Se afla în salon“.

Operația a reușit și, contrar așteptărilor, pacientul s-a refăcut. Asistenta medicală a venit încă o dată la el și a rostit o rugăciune de mulțumire. Inima lui a fost mișcată, însă doar pentru scurt timp. Cu cât însănătoșirea lui făcea progrese, cu atât mai mult dispăreau gândurile serioase. În curând a fost iarăși cel de odinioară. Cât despre „cunoștințele“ de mai demult, acestea s-au ivit repede și omul a uitat vorbirea lui Dumnezeu… Nu știm dacă a ajuns să se întoarcă la Dumnezeu în timpul vieții sale.

Dar tu ia seama, pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!